Sper sa-l citeasca si cei pentru care l-am publicat!

HEI, TRAMVAI! Cum au ajuns timişorenii în rând cu americanii, englezii şi germanii

Scris de Bianca Leucuţa

La 1860, timişorenii ieşeau deja la randevu pe arterele comerciale ale oraşului. Industria înfloritoare atrăgea muncitori, oamenii se stabileau în zonă, Timişoara creştea în dimensiuni şi o nouă problemă apărea: TRANSPORTUL PUBLIC ÎN LOCALITATE.

Carol Küttel, primarul de atunci, a luat atitudine. Împreună cu un grup de cetăţeni ai oraşului, a înfiinţat, pe 3 noiembrie 1867, o societate pe acţiuni. Scopul final? Construirea unei linii ferate prin oraş, pentru transportul de persoane şi mărfuri între cartiere. Aşa a apărut “Societatea de tramvaie cu cai din Timişoara”.

Încep lucrările

În 1868, muncitorii au început construcţia primei linii ferate. Ea unea cartierul Cetate cu “Ospătăria Regina Engleză” din Fabric. Cinci vagoane de persoane, 12 perechi de cai şi trei perechi de rezervă formau “arsenalul” de care dispunea societatea. Au fost angajaţi un controlor, şase încasatori, şapte vizitii şi trei păzitori de linie.

În 8 iulie 1869, primii români călătoreau într-un tramvai tras de cai, la Timişoara.
Premieră pentru români

În lume, tramvaiele cu cai au fost folosite pentru prima dată la New York, în 1832 (foto 2). Parizienii au fost primii europeni care s-au bucurat de ele, începând cu 1854 (foto 3). La Londra, liniile de tramvai cu tracţiune animală au fost introduse în 1861 (foto 1).

Au urmat oraşe importante ale vremii, Geneva, Copenhaga, Pesta, Viena, Berlin, Hamburg şi Stuttgart. Începând cu 1869, s-au plimbat cu tramvaiul locuitorii din Bruxelles şi... Timişoara.

HEI, TRAMVAI! "Revoluţia" de la 1899

Scris de Bianca Leucuţa

La finalul lui 1898, încasatorii tramvaiului cu cai din Timişoara trăgeau linie şi făceau socotelile. 874.900 de bilete au reuşit să vândă într-un an. În 1900, la bilanţul anual, cifra de bilete vândute se triplase. Vinovată de diferenţă era o maşinărie deja prezentă pe străzile din Bucureşti, apariţie proaspătă pe şinele timişorene: rapidul şi modernul TRAMVAI ELECTRIC.

În 1892, cartierele Cetate şi Fabric erau deja unite de o linie de tramvai cu cai. Locuitorii din Elisabetin îşi doreau şi ei transport public în comun. Au înfiinţat o societate pe acţiuni şi au cerut aprobare pentru o linie nouă, pe care să circule un vehicul cu “motor de petrol sau aburi”.

Mult mai potrivită ar fi fost o linie electrificată, au considerat reprezentanţii Consiliului Comunal. Aşa că, în 1897, începeau lucrările la linia de tramvai electric. Responsabile erau Societatea Unită de Electricitate din Budapesta-Viena şi Singer Felix&Comp din Berlin.

Inaugurarea liniei electrice

“Tramvaiele Comunale Electrice din Timişoara - societate pe acţiuni” se pregătea de inaugurare, în vara lui 1899. În 27 iulie avea să circule pentru prima dată prin oraş tramvaiul electric.

La început, timişorenii puteau călători cu 17 vagoane motoare. Treptat, numărul lor a crescut şi au apărut şi liniile duble. Dacă între Fabric şi Iosefin, tramvaiul cu cai făcea o oră şi jumătate, la 1919, aceeaşi distanţă era parcursă cu tramvaiul electric în 32 de minute.

Si primaria cunoaste subiectul

Monitorul Primariei Municipiului Timisoara

Exploatarea transportului în comun în Timişoara

 Istoria oraşului tău

De la tramvaiele cu cai la cele electrificate, s-a trecut printr-o intensă epocă de dezvoltare a municipiului.
Prima linie de cale ferată a fost construită în anul 1858, unind Ti­mişoara de Baziaş. După bombardarea din anul 1944, gara a fost refăcută la forma iniţială, urmând ca în anii ’70, ca urmare a modernizării instalaţiilor, clădirea să fie “îmbrăcată” în actuala arhitectură. Exploatarea transportului în comun din Timişoara s-a înfiinţat în anul 1869, ca o modestă întreprindere de tramvai cu cai. Construirea primei linii ferate a început în anul 1868 din Cetate până la “Ospătăria Regina Engleză“ din Fabric. Linia a fost predată circulaţiei la 8 iulie 1869. În acel timp, Societatea dispunea de următoarele mijloace de transport: cinci vagoane de persoane, 12 perechi de cai şi trei perechi de cai rezervă. Personalul era compus dintrun controlor, şase încasatori, şapte vizitii şi trei păzitori de linie.

Avânt nebănuit la transport public
După electrificare, circulaţia şi ren­tabilitatea tramvaiului au luat un avânt care a depăşit orice aşteptare. În anul 1898 la tramvaiul cu cai numărul că­lătorilor a fost de 874 900, iar la tramvaiul electric în anul 1900 au fost 2 397 492 călători. În anul 1903, oraşul Timişoara a cumpărat întreaga avere mobilă şi imobilă a societăţii de tramvaie şi a administrat de atunci, în regie proprie, această exploatare sub denumirea de “Tramvaiele comunale Timişoara”. Si­tu­aţia exploatării rezultă din datele rămase mărturie: lungimea totală de cale ferată era de 37 589 metri, iar lungimea de exploatare de 18 846 metri. Parcul de vagoane consta din 57 de vagoane motoare şi 18 remorci. Exploatarea avea un stabiliment central, ale cărui depouri au fost construite în anii 1899, 1909 şi 1927. În stabilimentul central exista o şcoală şi un cămin pentru ucenici...