Avand in vedere ca anonimul Sancho Panza a uitat sa-mi lase medicamentele :), am sa scriu in continire despre popa si RATT
Descinsi parca din lumea lui Caragiale, desi au
radacini mult mai adinci, marlanul si mitocanul fac parte din peisajul nostru
cotidian. si nu reprezinta o patura sociala, ci o stare de spirit. Sunt
omniprezenti si se inmultesc exponential. Te izbesti de ei in absolut toate
locatiile, chiar si acolo unde teoretic nu ar trebui sa-i intilnesti.
Se raspindesc rapid. Ca gripa. Au mereu acelasi tipar, acelasi cod genetic, de parca s-au desprins toti din aceeasi tulpina. Nu poti sa-i ignori, pentru ca nu te ignora ei pe tine. Te vor baga mereu in seama, iar daca vei incerca sa-i eviti, vor gasi intotdeauna o cale sa te incolteasca si sa te oblige sa-i remarci... (de respectat nu poti sa-i respecti) Concluzionadi cred ca trasatura definitorie a popii este marlania impletita cu o mitocanie aparte stilata si cu minciuna dusa pana in panzele albe. Fiind un democrat sadea, popa are un principiu sfant “am intotdeauna dreptate”. Daca faci greseala sa-l contrazici, iti va face cunoscuta parerea lui, prin intermediul trepadusilor sau mai exact pupincuristilor “postul s-a restructurat puteti ocupa un post de vatnan sau controlor de bilete”. popa este o persoana sensibila, chiar foarte sensibila, dar numai la ceea ce il doare pe el. Sensibilitatea lui excesiva il impiedica sa inteleaga ca poate persoana de langa el are probleme majore cu care se confrunta, pentru ca, daca le-ar intelege si pe astea, pe langa toate dramele prin care trece el, ar putea face un soc si, Doamne fereste, ar ramane complet traumatizat. Se pare ca popa a visat ca prin cristelnita din depou i s-a transmis porunca lui Dumnezeu din ziua a sasea a Genezei: „Cresteti, inmultiti-va si stapaniti peste orice vietuitoare care se misca pe pamant“ si aplica aceasta poruna cu sfintenie, calcand peste cadavre ca pe niste petale de trandafir. In modul sau plastic de a se exprima, Andrei Plesu reuseste sa schiteze foarte bine portretul popii in cartea “Chipuri si masti ale tranzitiei”:
Se raspindesc rapid. Ca gripa. Au mereu acelasi tipar, acelasi cod genetic, de parca s-au desprins toti din aceeasi tulpina. Nu poti sa-i ignori, pentru ca nu te ignora ei pe tine. Te vor baga mereu in seama, iar daca vei incerca sa-i eviti, vor gasi intotdeauna o cale sa te incolteasca si sa te oblige sa-i remarci... (de respectat nu poti sa-i respecti) Concluzionadi cred ca trasatura definitorie a popii este marlania impletita cu o mitocanie aparte stilata si cu minciuna dusa pana in panzele albe. Fiind un democrat sadea, popa are un principiu sfant “am intotdeauna dreptate”. Daca faci greseala sa-l contrazici, iti va face cunoscuta parerea lui, prin intermediul trepadusilor sau mai exact pupincuristilor “postul s-a restructurat puteti ocupa un post de vatnan sau controlor de bilete”. popa este o persoana sensibila, chiar foarte sensibila, dar numai la ceea ce il doare pe el. Sensibilitatea lui excesiva il impiedica sa inteleaga ca poate persoana de langa el are probleme majore cu care se confrunta, pentru ca, daca le-ar intelege si pe astea, pe langa toate dramele prin care trece el, ar putea face un soc si, Doamne fereste, ar ramane complet traumatizat. Se pare ca popa a visat ca prin cristelnita din depou i s-a transmis porunca lui Dumnezeu din ziua a sasea a Genezei: „Cresteti, inmultiti-va si stapaniti peste orice vietuitoare care se misca pe pamant“ si aplica aceasta poruna cu sfintenie, calcand peste cadavre ca pe niste petale de trandafir. In modul sau plastic de a se exprima, Andrei Plesu reuseste sa schiteze foarte bine portretul popii in cartea “Chipuri si masti ale tranzitiei”:
„Principiile sunt pentru el mai mult o
chestiune de estetica, decat una de etica. Principiile sunt bune, dar viata
este altceva. Toate afectele ii sunt paralizate de instinctul supravietuirii.
Una dintre calitatile lui e ca are gustul ierarhiei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu