Adevarul,gol golut!

Pupincurismul este unul dintre gesturile cele mai penibile din viaţă, iar cei care-l fac sunt lipsiţi total de demnitate… Există două feluri de pupincurişti: cei care practică pupincurismul din interes şi cei care practică pupincurismul din parvenitism; dar ambele categorii sunt jalnice şi stârnesc milă… popa, a reuşit să “şlefuiască” pupincurismul până a căpătat sclipirile unui diamant dintr-o grămadă de căcat (scuzaţi cuvântul “grămadă”). In Romania pupincurismul traversează ca un fir maro şi urât mirositor aproape toată existenţa noastră (fiind tot mai prezent din epoca fanariotă). Începând cu marii voievozi, care între două bătălii si zidirea unor mănăstiri, mai dădeau câteva limbi în curul sultanului, trecând prin cea mai scârboasă perioadă a balelor revărsate de fanarioţi, continuând cu perioada de limbi mai educate, lipite de imperialul cur austriac, ajungem pe teritoriul marilor personalităţi din România secolelor XIX – XXI, care nu “au precupeţit nici un efort” pentru a şterge bucile regale şi prezidenţiale cu limbile lor erudite. Preluand modelul inaintasilor popa “omul simplu, amărât, strivit de greutăţile vieţii”,a inceput cu o limbă trasă din când în când pentru obţinerea “ceva-ului”, in dosul lui pisculita primul om din primarie caruia i-a curatat dosul. Realizand ca “limbismul” este unul dintre stâlpii pe care se sprijină societatea noastră a inceput sa lustruiasca asidu curul lui don gigi fiin participat activ la toate tembelismele propuse de primarie pentru redresarea transportului in comun( ne referim la $ obtiniti de don gigi din cumpararea autobuzelor si troleibuzelor). Politica popii a fost de a arata entuziasmul de a “lucra sub iubitoarea şi înţeleapta conducere a lui don gigi”si de a infiera prostia inaintasilor. Aplicand principiul “regele a murit traiasca regele”popa continue politica de curatire a dosurilor sus puse, dar acum nu se limiteaza doar la fundurile din primarie ci fiind un cinefil sadea curata si parile dorsale ale “fratilor corsicani” (misto film). Despre tramvaie ce sa mai spunem. Se pare ca bătrânului “TRANSPORT CU TRAMVAIE” ii raman două variante: să fie îngropat creştineşte sau să fie exportat la Muzeul popii din Take Ionescu 83, unde toţi “prietenii tramvaielor” vor putea aprinde o lumanare primita gratis (probabil) din sfantul lacas ridicat de popa in decedatul depou. Pentru ca nu se agreaza nici tramvaiele reconditionate nici tramvaiele noi vom circula prin Timisoara in urmatorii ani cu biciclete, fara cauciucuri, pentru a putea folosi in acest fel si liniile de tramvai reconditionate.